Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath).
Doamnelor și Domnilor,
aceasta-i Marea Neagră.
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși.
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul.
albastru de sus
se scufundă în cel de jos
și invers.
totul ajunge oricum o pastă
pe
trupurile
înotătoarelor și înotătorilor.
îmi șterg mâinile însângerate
de
cârpa unui val electrizant.
scântei umede
îmi acoperă
trupul de efeb ambulant.
gura imprudentă
înghite
un val din poemul Mării Negre,
ironic.
soarele mă bronzează din fugă,
poem pe mare,
stea în piscul valului,
ecou răsturnat.
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Sensul versurilor
Piesa este o meditație poetică asupra Mării Negre, folosind imagini puternice și contraste pentru a evoca un sentiment de melancolie și reverie. Versurile explorează relația dintre om și natură, reflectând asupra efemerității și transformării.