Al zilei serafim cândva
În nopții s-o preface,
Dar și acestea va zbura
Precum un vis visat în pace.
Azurul și-ai mamei sâni
Ne sunt hotare, pământește.
În ele liniștea – furtuni,
Furtuna – liniști prevestește.
E doar o lege pe pământ,
Pentru-nțelept, copil, fecioară.
De ce mânia Celui Sfânt,
Păgân visând-o, te-nfioară?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a naturii ciclice a existenței. Sugerează că totul este tranzitoriu, de la lumină la întuneric, de la liniște la furtună, și explorează relația dintre om și divinitate.