Vai, sărmană muză! Ce-ai azi dimineață?
Văd în ochii-ți goi năluciri nocturne,
Și cum rând pe rând oglindești pe față
Nebunie, groază, reci și taciturne.
Demonul cel verde sau vreun duh divin
Teamă și iubire din urne-au vărsat?
Ori coșmarul despot te-a lovit hain
Și-n Minturno-n smârcuri mi te-a înecat?
Sânul tău cu-arome pline de vigoare
Mi-aș dori să aibă gânduri de valoare,
Sângele să-ți curgă-n valuri vii, ritmate,
Ca silabe vechi care-s guvernate
De-al cântării tată, Phoebus de pe boltă,
Și de Pan, stăpânul pe orice recoltă.
Sensul versurilor
Poezia descrie o muză aflată într-o stare de suferință, pierzându-și inspirația și vitalitatea. Poetul își exprimă dorința ca muza să-și recapete vigoarea și să revină la starea ei creativă inițială, invocând figuri mitologice precum Phoebus și Pan.