Michelangelo – 124

Madona mea, vioaie și îndrăzneață,
când îmi promite mult râvnitul bine,
cu ochii mă ucide-n timp ce-și ține
în rana-mi arma crudă și semeață
,
că moarte și viață
le simt deodată într-o luptă lungă
,
ca spiritul să mi-l străpungă…
Doar vraja ei mi-alungă
tortura, pentru-o și mai grea-ncercare:
e răul, decât binele, mai mare….

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație obsesivă și dureroasă, în care iubirea se împletește cu suferința. Madona devine o sursă de tortură și extaz, iar protagonistul este prins într-o luptă interioară între moarte și viață.

Lasă un comentariu