Câmpurile pășesc îndepărtându-se întru alb,
Făpturi sau stele.
Mă privesc triste, le dezamăgesc.
Trenul lasă în urma lui o linie de suflare.
O, încetule.
Cal de culoarea ruginei,
Copitele tale, clopote dureroase –
Toată dimineața asta.
Dimineața s-a înnegrit cu încetul,
O floare a renunțat.
Oasele mele au cuprins o tăcere, îndepărtatele.
Câmpuri îmi topesc inima.
Mă amenință.
Că au să mă lase să trec spre un cer
Fără stele, fără tată, o apă întunecată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și dezamăgire față de natură și viață. Naratorul se simte amenințat de câmpuri și anticipă o trecere într-un loc întunecat, lipsit de speranță.