Lui Archibald MacLeish
I
Porți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului:
Gazda mea, lasă-mi locuința ta de sticlă în nisipuri..
Vara de gips își ascute vârful lăncilor în rănile noastre,
Aleg un loc flagrant și nul ca osuarul anotimpurilor,
și, pe toate țărmurile acestei lumi, spiritul zeului fumegând își părăsește așternutul de amianta.
Spasmele fulgerului sunt spre încântarea Prinților în Taurida.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de exil și pierdere, folosind imagini puternice ale naturii și ale morții. Spiritul zeului părăsește lumea, lăsând în urmă un sentiment de deșertăciune și melancolie.