Versuri corectate și adnotate
Lui Archibald MacLeishIPorți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului:Gazda mea, lasă-mi locuința ta de sticlă în nisipuri..Vara de gips își ascute vârful lăncilor în rănile noastre,Aleg un loc flagrant și nul ca osuarul anotimpurilor,și, pe toate țărmurile acestei lumi, spiritul zeului fumegând își … Citește mai mult
Din marea-n care n-a ajuns în port,Cargoul prins în gheare de nisipuriÎmi pare că mai face un efortDe-a lumina, în stațiune, chipuri.E un simbol, deși a eșuatDin lăcomie, fuga după baniA oamenilor care l-au purtatPe mări și pe oceane, ani și ani.E trist, dar e frumos și mai degajăO măreție bună să-i desfetePe cei aflați … Citește mai mult
Când vor deveni călăuze nisipurile cu obrazul crestatieșite din convoaiele lente ale pământului, calmul se va apropia de spațiul nostru închis.
Zarea vlăguităVarsă peste câmpuriO melancolieCa la asfințituri.O melancolieLeagănă-n dulci cânturiInima-mi uitatăTristelor apusuri.Vise defilează –Sori în asfințituri.Fiecare razăCade pe nisipuri,Spectre înroșiteȘi neliniștiteUmbre-n asfințituriCad peste nisipuri.
Amurguri – ceasul care ruineazăcetăți și pașiși vise la țărm,amurguri – nisip monumental!. Trece prin mijlocul cetății Vrăjitorul,cântărețul din flaut –o muzică fragilă iscând, poate o ardere,– nu simți cum risipește?. Nu vuiet obsedant, nu prăbușiri –abia de se aude roșularmonic, cenușiul grav, ultramarinul– ultrasuneteinsinuând în noi:gustul somniei, lenea moale,uitarea-ncenușată blând. Și valurile dorm la … Citește mai mult