Cu tine asemuiesc viața mea de om,
briză marină ce tragi pietre și lumină
și uiți cu noua undă
pe cea căreia i-a și dat sunet
mișcarea aerului.
De mă trezești te ascult,
și orice pauză e cer în care mă pierd,
seninătate de arbori în limpezimea nopții.
Sensul versurilor
Piesa explorează asemănarea dintre viață și briza mării, evidențiind efemeritatea și frumusețea momentelor. Vorbește despre acceptare și găsirea liniștii în lucrurile simple.