Chinovar pe boltă-așterne
Nu știu cine cu-un penel.
Între arborii poienii
Plânge-a râde-un clopoțel.
Văile-s întunecate,
Mușchiu-i poleit, ca nou.
Peste garduri și pătule
Luna scoate-un corn de bou.
Dinspre crâng răsare-o troika.
A ajuns în sat acum acum
Și-o ia drept spre larma horei,
Durgălind grozav pe drum.
Fetele privesc șăgalnic
La frumosul din iliș,
Păru-i zboară de sub cușma
Potrivită curmeziș.
Ca rubașca rozalie
Arde-amurgul câmpenesc.
Tengherele, clopoțeii
Încă tot mai flecăresc.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural idilic la amurg, cu elemente pitorești precum luna, clopoțeii și o troică. Versurile evocă o atmosferă visătoare și contemplativă, tipică satului românesc tradițional.