Așa cum din profunzimea muzicii
înmugurește-o notă
care-n timp ce vibrează crește și se subțiază,
până când într-o altă muzică devine tăcută,
așa răsare din străfundul tăcerii
altă tăcere, turn ascuțit, pumnal,
și se ridică, și crește, și ne suspendă,
și-n timp ce se-nalță cad
amintiri, speranțe,
micile și marile minciuni,
și-apoi vrem să țipăm, dar strigătul
se estompează-n trahee:
se revarsă-n tăcere,
acolo unde tăcerile amuțesc.
Silencio
de Octavio Paz.
Así como del fondo de la música
brota una nota
que mientras vibra crece y se adelgaza
hasta que en otra música enmudece,
brota del fondo del silencio
otro silencio, aguda torre, espada,
y sube y crece y nos suspende
y mientras sube caen
recuerdos, esperanzas,
las pequeñas mentiras y las grandes,
y queremos gritar y en la garganta
se desvanece el grito:
desembocamos al silencio
en donde los silencios enmudecen.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema tăcerii ca sursă și destinație a tuturor lucrurilor. Din tăcere se nasc note muzicale și amintiri, dar și în tăcere se pierd strigătele și minciunile, sugerând un ciclu continuu de creație și dispariție.
