Parabolă.
Azi am fost din nou
La nucul de argint.
Așa cum sta, în plină lumină, singur
în mijlocul câmpiei,
acoperită de zăpadă
sclipitoare, orbitoare
cu crengile proiectate pe cer,
scriind parcă un fragment
dintr-o istorie secretă,
frescă, scheletul unei biografii oculte
a pământului
parcă era sufletul meu
rămuros, filigranat
spiralat, răsucindu-se,
amestecându-se în ondulațiile cosmice,
insesizabil,
spre semnul adâncului
nostalgic îndreptându-se
spre Inaccesibil.
Sensul versurilor
Piesa descrie o conexiune profundă cu natura, simbolizată prin nucul de argint. Acesta devine o metaforă pentru sufletul uman, reflectând complexitatea și căutarea spirituală a individului.