Foarfece, nu tăia chipul ei,
unic în memoria ce se destramă,
nu face din făptura-i în ascultare
o ceață veșnică.
Coboară frigul… Dure lovituri
taie vârfurile. Și salcâmul rănit
scutură carapacea greierului
în primele noroaie de Noiembrie.
Sensul versurilor
The poem reflects on the fragility of memory and the pain of loss, using natural imagery to convey a sense of melancholy and decay. It speaks to the desire to preserve precious moments and the struggle against the inevitable fading of the past.