Nori roșu-vineții se grămădeau
în grota lui Fingal de pe versant
când am rostit „pedalează,
îngerul meu! ” și cu un salt
tandemul se desprinse din noroi, își dezleagă
zborul din ierbile colinei.
Nori de aramă se încovoiau
în pod peste meandrele Aglienei,
pe ruginoase-asprele câmpii când eu
„rămâi! ” ți-am zis, și-aripa de eben
cuprinse orizontul
cu freamătul ei lung, copleșitor.
Precum Pafnutie-n pustie, prea am vrut
să te înving, eu cel înfrânt.
Cu tine zbor, rămân cu tine; a muri,
a trăi e-un singur punct, un nod
ca tine colorat, cald de suflarea
peșterii, adâncă, auzită-abia.
Sensul versurilor
The poem explores themes of love, nature, and a desire for transcendence. It depicts a journey, both physical and spiritual, with the beloved, intertwined with imagery of dramatic landscapes and a yearning for unity.