Eugenio Montale – Madrigale Private

Nori roșu-vineții se grămădeauîn grota lui Fingal de pe versantcând am rostit „pedalează,îngerul meu! ” și cu un salttandemul se desprinse din noroi, își dezleagăzborul din ierbile colinei.Nori de aramă se încovoiauîn pod peste meandrele Aglienei,pe ruginoase-asprele câmpii când eu„rămâi! ” ți-am zis, și-aripa de ebencuprinse orizontulcu freamătul ei lung, copleșitor.Precum Pafnutie-n pustie, prea am … Citește mai mult