Gondola care-alunecă-ntr-o tare
lucire de catran, de roșii maci,
cântecu-nșelător ce se-nălța
din masa de cordaj și poarta mare
închisă peste tine, râs de măști
care fugeau în ceată –.
o seară din o mie și-a mea noapte
e mai profundă! Se agită jos
mort mort încâlciș care mă întremează
în straturi și egal mă face-acelui
abstras pescar de-anghile de pe țărm.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de melancolie profundă, folosind imagini nocturne și simboluri ale morții și iluziei. Naratorul se simte conectat cu moartea și cu un pescar retras, sugerând o detașare de viața obișnuită și o introspecție întunecată.