Ut pictura… buze tulburătoare,
priviri și semne, zile-acum căzute,
vreau să le prind pe el, ca-n răsturnare
de-ochean întors, îndepărtate, mute,
nemișcate, dar vii. Era o roată
de-oameni, de scule, alergând în fum
bătut de Eur; roșie zarea toată
′l gătește tresărind și sparge bruma.
Luciu-i sideful scoicii, acel poghiaz
vertiginous victime încă-nghite,
dar nenele-ți sunt albe pe obraz,
ziua-i salvată. O, lovituri cumplite,
când te deschizi, crud fulger ropotește
pe hoarde! Mort e cine te zărește?
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea frumuseții și inevitabilitatea morții, folosind imagini puternice și metafore complexe. Evantaiul devine un simbol al fragilității și al trecerii timpului, capturând momente și senzații într-o lume în continuă schimbare.