Aur arzând în purpur-scăldat
Înspre ceruri ca Leopardul sare
Apoi își pleacă Obrazul pătat
În poalele Zării bătrâne – și moare.
Se pleacă până-n Sălaș de Castor
Prelinge-Acoperișuri
Și-n roșu vopsește Hambarul
Apoi cu Tichia-i salută Câmpia
Și Scamatorul Zilei dispare.
Sensul versurilor
Piesa descrie apusul soarelui folosind metafore puternice, sugerând o imagine a frumuseții efemere și a inevitabilității morții. Soarele este personificat și comparat cu un leopard care se stinge, subliniind ciclicitatea naturii.