Binecuvântată și asta a fost,
Atât de mult în ochii mei,
Încât am încetat să socotesc, mulțumită,
Măsura lăsată de zei.
Marginea visului a fost,
Ținta rugăciunii,
Împlinirea întreagă, paralizantă,
Începutul urâciunii.
Nu am știut nici ce vreau, nici ce pot,
Două fantasme au venit,
Pentru noua comoară din suflet,
Mai mult pe pământ prețuit.
Cer dedesupt, deasupra cer,
Obscur cu roșii nuanțe.
Firele vieții s-au strămutat;
Și judecata-n doar câteva stanțe.
De ce bucuriile sunt atât de scump plătite,
De ce Paradisul rămâne,
De ce diluviile vin prin chiuvete?
Nu mai speculez, las pe mâine.
Sensul versurilor
The song reflects on the blessings and curses of life, questioning the reasons behind suffering and the nature of paradise. It expresses a sense of resignation and a decision to postpone further speculation on these profound matters.