Emily Dickinson – XXXVIII
Binecuvântată și asta a fost,Atât de mult în ochii mei,Încât am încetat să socotesc, mulțumită,Măsura lăsată de zei.Marginea visului a fost,Ținta rugăciunii,Împlinirea întreagă, paralizantă,Începutul urâciunii.Nu am știut nici ce vreau, nici ce pot,Două fantasme au venit,Pentru noua comoară din suflet,Mai mult pe pământ prețuit.Cer dedesupt, deasupra cer,Obscur cu roșii nuanțe.Firele vieții s-au strămutat;Și judecata-n doar … Citește mai mult