Pământul cântă-n pașii noștri proaspeți,
Tremură în văzduh învierea,
Mâinile ți s-au făcut mai mici, mai înguste
Și unghiile mai viorii.
Cu steme voievodale pe frunte
Melcii suie în crengile livezii.
S-au furișat spre munți, spre munte,
Lebedele zăpezii.
Sensul versurilor
Piesa descrie o evadare subtilă în natură, unde elemente precum pământul, învierea și lebedele zăpezii creează o atmosferă onirică și transformatoare. Imaginile puternice sugerează o renunțare la constrângeri și o căutare a libertății.