Pe dealul de podgorii, roș, cădea,
În poala serii, soarele încins.
Gemea amurgul în brâu de flăcări prins
Și ca un om bolnav se zvârcolea.
Pe drumul alb cu stâlpi de telegraf,
Treceau cirezi de boi șoldii și vaci
Și din chervane-aeriene saci
Cu neguri plini, zvârlea un nor seraf.
O pasăre vâslea spre cuib, domol,
Mugea o vită poticnită-n jug.
Arsese ziua undeva pe rug
Și scrum din trupul ei plutea în gol.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural la apus, evocând un sentiment de melancolie și contemplare asupra trecerii timpului. Natura este personificată, iar atmosfera este încărcată de simbolism.