Departe, departe cade amurgul,
Vânăt păun cu penele vestejede.
Ploaia de cenușă a nopții
Ne va cădea peste creștete.
Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n păduri seculare.
Aceeași față roșie a lunii
Vom pune-o căpătâi fiecare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și contemplare la venirea serii. Imaginile poetice ale amurgului, păunului vestejit și ploii de cenușă creează o atmosferă de sfârșit și introspecție, unde luna devine un simbol al speranței și al reîntoarcerii.