Stefan Augustin Doinaş – Păunul Albastru
I.Zorii-i hrăneau privirea. (Dacă viața e dată păsărilor ca grăunțe, această clipă, zilnic ciugulită, se-nmiresma treptat în gușa lui).II.Drept care se ivi, de după casă, ca voievozii tineri dintr-un viscol.Și-așa precum, o dată într-un secol, pădurea de la Dunsinane pornește, copacii îi făcură loc; chiar casa se ghemui în umbră; și sticliră ferestrele, ca niște … Citește mai mult