Dorm în biblioteci ca-n ospicii
cărți adorate, cărțile sublime
pe-ascuns desfoliate, cu delicii
de degete și pleoape anonime.
Li se atârnă lacăte-n tartaje
cu-ncuietori subtile și cu cheie.
pândite de slugoaie ucigașe
cu-adulmecări de carne de femeie.
Ofeliile cărților, nebune
cernelurile otrăvite-și schimbă
și literele-și piaptănă-n lungi spasme,
iar cariile, mori de-nțelepciune
i-așează Timpului ne-ndurător, sub limbă
făina osului tău sfânt, Erasme.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea de cărți prețioase și vulnerabile, ascunse și protejate în biblioteci. Se vorbește despre degradarea lor în timp și despre pierderea înțelepciunii.