Sunt versurile, sâmburi, paisprezece
vibrând în mărul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la gâtul, prinse
al unei străvezimi din ţărmuri grece?
Fluide zaruri sunt, poate prelinse
pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brumând armura oştilor învinse?
Sau dinţii Beatricei sunt, complice,
surâzători, ori sunt, de sub gorgan
dinţii sălbatici ai lui Ghinghis Han
mişcând cu plumbul sfârcului de bice
din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totuşi, totuşi, Beatrice?
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă și duală a poeziei, comparând versurile cu elemente diverse și contrastante, de la sâmburi delicați la dinții sălbatici ai lui Ginghis Han. Se reflectă asupra frumuseții și brutalității, sugerând că poezia poate conține ambele aspecte.