Frumoase zile, praf și plină
De-azur, o boltă de lumină,
Pereți aprinși, lungi seri; nimic
Din verde: doar o purpurie
Răsfrângere mai vrea să fie
Prin pomi cu negre crengi, un pic!.
Frumoasa vreme mă apasă,
Dar numai după-o zi ploioasă,
În roz și verde, ca-n tablou,
Suava primăvară-apare,
Ca nimfa care, zâmbitoare,
Din apă iese, ca din ou.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea lunii aprilie și a primăverii, dar cu o notă de melancolie. Vorbește despre transformarea naturii și impactul acesteia asupra stării de spirit.