Fructele putrede te-mbată.
Pomi și tufe-n soare sună,
Muște negre cântă-n brună
Rariștea pădurii, roată.
În albastru-adânc de baltă
Foc de bălării se-arată.
Din flori galbene deodată
Strigăt de iubire saltă.
Fluturi îndelung se-aleargă;
În zăduf pe rogojină
Umbra-n cimbru mi se-nclină.
Mierle de extaz se-ncarcă.
Sâni de nori în cer se-mplântă
Și, frunziș purtând pe frunte,
Un schelet sub pini se-ascunde
Și rânjind la scripca-i cântă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de vară idilică, dar cu o tentă melancolică și macabră. Natura este luxuriantă, dar și în descompunere, iar prezența scheletului amintește de efemeritatea vieții.