O paloare, odihnindu-se în umbra scărilor tocite –
Se ridică noaptea în formă de argint
Și se rătăcește sub mănăstire.
În răcoarea unui copac și fără durere
Respiră perfect
Și nu are nevoie de stelele de toamnă –
Spini peste care cade cealaltă.
Iubiții se gândesc mult după aceea la
Căderea ei tristă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o entitate palidă, poate o fantomă sau o amintire, care bântuie un loc retras. Versurile evocă un sentiment de tristețe și contemplare asupra unei căderi sau pierderi.