Versuri corectate și adnotate
Sigur că nu este adevărat. Murindnu revezi pe nimeni – moartea este un val lungcare te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă –şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare –şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles,este numai o linişte care se întoarce asupra ei înseşicu un singur ecou … Citește mai mult
Se aude un tropotde început de lumeun tunet se rostogoleștedin ceruriprecum pe caldarâmul străzilorroțile carelor trase de plăvaniprintre mașini silențioase.Se aude un fâlfâitcum brăzdează prin cerdupă luminăvântul îți suflă în ceafăfluieră ca un glonțpe lângă urechileunde timpanul ciocănelul scărițavibrează.Mă las cotropit de paloareridic pahare plineși din nou plineun clinchet care se revoltăcă Europa-i tot mai … Citește mai mult
Din adâncul camerei, din pat, numai paloarea separăfereastra stelară ce s-a-nclinat ferestrei de ziuă avară.Apoi această nouă tinerețe celestăce ziua crescând o atestăaleargă, se-nclinăși la rându-i dispare!Nimic nu mai rămâne pe cerul matinal când tandreleamante îl contemplunimic decât el însuși, cerul, ca exemplude profunzime și de gravitate!Doar porumbeii mai descriu rotundîn cercuri tot mai line … Citește mai mult
O paloare, odihnindu-se în umbra scărilor tocite –Se ridică noaptea în formă de argintȘi se rătăcește sub mănăstire.În răcoarea unui copac și fără durereRespiră perfectȘi nu are nevoie de stelele de toamnă –Spini peste care cade cealaltă.Iubiții se gândesc mult după aceea laCăderea ei tristă.
Obrazul tău frumos și blândVeni în somnu-mi de curând –Un chip de înger și de floarePurtând a chinului paloare.E roșie doar gura taCe moartea o va sărutaȘi stinge-va cerescul jocCe arde-n luminoșii ochi.
Soarele nu se întoarce”SNEGUROCIKA” LUI OSTROVSKI.Nu plâng a stelelor paloare,Mi-s visele-un noian obscur.Alintă razele de soareSevera cruce în azur.Și ei alintul serii-i placeȘi-n brațe-i cade, ca și noi.Căci Soarele nu se întoarceDin bezna neagră înapoi.El va pleca, va fi tăcereCând crucea nu s-o mai vedea –Și-n frigul palidelor steleNoi iarăși ne vom resemna.12 februarie 1902Volumul … Citește mai mult
Ce palizi suntem și ce supți, ca o noapte friguroasă,ochii ni-s, parcă-am fi călcat prin vis,parcă-am fi din lună rupți. Bărbile-n pământ ni s-au înfipt ca un arbore țepos și fără rod.Uite-adâncurile cum ne rod, ploile, privește, cum ne sug! Parcă bălților le-am fi sugari, parcă trestiile-n piept le-adăpostim,în toate nopțile mai rău orbim, supți … Citește mai mult