Uitam lucrurile și mă bucuram
peste moarte de tine.
Ce fel de ființă a fost lemnul
care se lipește ca o blană de jivină?
Am început să spun
cuvinte din minte,
dragostea femeii
și a țării pentru țară își aduc aminte.
Eu sunt o iubită, o dansatoare
și o femeie foarte bătrână,
am căzut peste pietrele mării
din păsări cu o singură mână.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de uitare, iubire și identitate, folosind imagini poetice ale naturii și ale experienței umane. Naratorul reflectă asupra trecutului și asupra multiplelor fațete ale sinelui.