Versuri corectate și adnotate
Marine, la nunta taChiar și dacă m-ai chema,Marine, tu bine știiDe ce eu nu pot veni,Marine, Marine,Te-ai jurat o datăCă noi doi avem o soartă!Marine, eu n-am să potLângă alta să te văd,Plânge-n mine inima,Cum să vin la nunta ta?!Marine, Marine,Cum să vin la nuntăCu inima arsă, frântă?!Lăutari, nuntași se ducȘi-ai să rămâi singur cuc,Singur … Citește mai mult
În apa mării sunt delfini.Oglinzi adânci.În apa mării sunt rechini,Recife, stânci.Se-amestecă în mod bizarAlbasrtrul dulce, verdele amar,Nisip gălbui, iluminarea zăriiCu noiÎn apa mării,Cu noi în apa mării…
Uitam lucrurile și mă bucurampeste moarte de tine.Ce fel de ființă a fost lemnulcare se lipește ca o blană de jivină?Am început să spuncuvinte din minte,dragostea femeiiși a țării pentru țară își aduc aminte.Eu sunt o iubită, o dansatoareși o femeie foarte bătrână,am căzut peste pietrele măriidin păsări cu o singură mână.
Marinela.Marinela, fată, ești o vagaboantă!Toată lumea știe că ai o manie.Vreau să-ți iau Espero, draga Marinelo,Sau un Mercedes ca să mă iubești.Blondele și bruneteleMi-au mâncat paralele.Ochii tăi mă bagă-n boală,Mă seacă la inimioară.Marina, Marina, te plimb cu mașina,Îmi vând Dacia și-mi iau alta.Vreau să-mi iau Cielo, draga Marinelo,Să oftic lumea, fato, draga mea!
Un imn sfios și trist va fi rondelulPentru Marina. Ea e mama noastră,A celor ce-și păstrează suflețelulDe mari și mici onirici într-o glastră.Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,Și-n balega de fluture, albastră.Un imn sfios și trist va fi rondelulPentru Marina. Ea e mama noastră.Ce cu blândețe ne arată țelulDe dincolo de frageda fereastrăSub care putrezește pătrunjelulȘi-n … Citește mai mult
Se-ntorc pescarii-nspre sat;Pe țărmu-n neguri cufundatLucesc luminile lor rare,Scântei perind în depărtare.Și ceru-i sur, greoiu de nori,În noaptea plină de fioriTânguitorul val se bateDe-a stâncilor singurătate.Și s-aud glasuri răsunând,Vre-un cântec trist din când în când,Din vârf de munți un clopot linRevarsă glas de jale plin,Iar goelandul solitar,Stăpânul valului amar,De vântul mărilor trezit,Bocește-n cuibu-i de granit.Întunecat … Citește mai mult
Marină.Înfășurat într-un val,Strângând în brațe un pește,Simt malul cu iarbă natal,Cum mă izbește.Înfășurat într-un corp,Strângând în sine un cuget,Mi-e strigătul orbLovit de un muget.Înfășurat într-un semn,Cu gura pe-o cifră,Te-aud cum mă chemi,Dulce hidră.
Marină.– Pentru ce-ai rămas, iubire! –Rădăcină-a unei floriCe s-a destrămat subțireÎn petale și vaporiCa să zboare mai ușoară,Să renvie-a doua oarăÎn alt suflet, în alt ceas,Lăsând drojdia grozavăDe pârjol și de otravă..Murmuram: – De ce-ai rămas?.Înnegrit la chip ca marea,Noaptea lângă țărm am statAscultându-i aiurarea,Plânsul ei zbuciumat,Îngânându-i cu glas mareZădarnica ei chemareRisipită-n surd balans.Și cu … Citește mai mult
Ce mări, ce țărmuri, ce stânci cenușii și ce insule,Ce apă-nfășurând proraȘi izul de pin și sturzii cântând prin neguri,Ce imagini se-ntorcO, fiica mea.Cei care ascut dintele câinelui, având în gândMoartea,Cei care strălucesc de gloria colibriului, având în gândMoartea,Cei care-n cocina satisfacției zac, având în gândMoartea,Cei care-ngăduie extazul animalelor, având în gândMoartea.Impalpabili s-au făcut, subțiați … Citește mai mult
III.Se-ntunecă de ziuă şi parcă-n mii de harpeIzbeşte coada-i neagră cumplitul mării şarpeŞi ţărmuri de-ntuneric se-aruncă şi se sfarmăDe negrele talaze, cu ţipete de-alarmă.Manej de zei şi vulturi dezaripaţi de fugăMarea de chip îşi trage vânăta nopţii glugă.Şi dacă mâine, trupu-mi, cu braţele-osteniteDin ceaţă-o să te strige cu crabii în orbite?