Totuși, dincolo, ah,
De izvor și de măr,
De floarea-soarelui,
Vecia este săracă.
Se uită soarele în
Ai răsăritei ochi
Până când prind a clipi
Negri și mari.
Pe line coline
Fuge amurgul,
Cu o ramură-n gură
De măr înflorit.
Iar steaua din cer
De izvor s-a lipit,
De lacrima lui.
Ah, apă-vioară!
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și contemplare prin imagini ale naturii și o referire la Enescu. Versurile sugerează o conexiune profundă între elementele naturii și o stare emoțională introspectivă.