Grigore Vieru – Ascultându-l pe Enescu
Totuși, dincolo, ah,De izvor și de măr,De floarea-soarelui,Vecia este săracă.Se uită soarele înAi răsăritei ochiPână când prind a clipiNegri și mari.Pe line colineFuge amurgul,Cu o ramură-n gurăDe măr înflorit.Iar steaua din cerDe izvor s-a lipit,De lacrima lui.Ah, apă-vioară!