Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XVI

Ce calm nocturn,
ce noapte calmă!
Înaltul cer se desenează cum
destinul într-o palmă.
În al cascadei cânt
emoționată, nimfa se-ascunde…
Se simte în vânt
prezența absentă a celei de spațiu, băute.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra calmului nopții și a destinului, folosind imagini din natură. Nimfa ascunsă și prezența absentă sugerează o melancolie profundă și o contemplare a efemerului.

Lasă un comentariu