Dezmierd ușor un fraged fir de iarbă
și-i ofilit cu-o clipă mai-nainte.
Aud alături voci și, sub morminte,
doar umbre glăsuiesc cu bezna oarbă.
Mă uit spre-o stea bătută parcă-n ținte
și hăul vru de veacuri s-o absoarbă.
Rup din mireasma ce-ntr-un rod se-nchiarbă
– și putrezea, când mușc din el, fierbinte.
Nu e ce văd; ce pipăi eu se stinse;
ce gust e ceață și ce-aud părere.
Nu știu: am fost, ori am aripi întinse.
Făptura mi-o tăgădui, ci-n artere
zvâcnesc și fierb adâncuri necuprinse.
și-n timp ce cred că sunt, lumina piere.
Sensul versurilor
The poem explores the fleeting nature of life and the decay of sensory experiences. It questions the reality of existence and the speaker's place within it, ending with a sense of fading light and uncertainty.