Versuri: Nichita Stănescu,
Muzica: Rucsandra Maria Săulean.
1. Cine vrea să se înece
Să se-nece într-o lege
Cine vrea să-și deie foc
Încă are mult noroc
Că pădurea are lemn
Dacă-și face-amnaru’ semn.
Refren:
Și-am zis fluier și-am zis frunză
Și-am zis femeie lehuză
Și-am zis piatră ce-a născut
Pietrele de la-nceput.
Și-am zis apă care curge
Până când se face sânge
Până când se face mare
Cu bocet de ea în sare.
2. Numai pentru spânzurați
Și la cei sacrificați
Și la cei morți prin otravă
Ori cu capul fruct pe-o tavă
Le spun: poate c-au greșit,
Frunză verde, pom chircit.
Refren.
3. Mai bine să mori mâncat,
Risipit și adâncat
În pântec de lup flămând
Pe zăpadă alergând
Fluieraș de os
Cântându-i noros.
Refren
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de viață, moarte și sacrificiu, folosind imagini puternice din natură. Versurile sugerează o acceptare stoică a destinului, chiar și în fața suferinței.