Zăpada cade mereu și fiarele codrilor umblă adulmecând flămânde urma-și în preajmă
cadavrelor înghețate se-adună seara o zoologie meschină.
Cu nimb de clown răsare peste păduri scuipătoarea de alamă a tuberculoșilor lirici, talerul
cerșetorilor demni pe care timpul îi împăiază pentru muzeele lui.
Pune coșciugului coarde noi și fii neprihănit trubadur frumuseții acesteia, închide ochii și
cântă până când auzi-vei bulgării de țărână sunând în carcasa violoncelului tău.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de iarnă sumbră și dezolantă, unde moartea și decăderea sunt omniprezente. Artistul este chemat să găsească frumusețe chiar și în această realitate crudă și să cânte despre ea.