Umbrei serii las marasmul meu,
Culorile mele las la curcubeu.
Cerului curat, liniștit calmul,
Luminii de toamnă zâmbetul.
Vântului las tainele mele,
Fără pretenții, fără a cere.
Cei ce m-au dus prin ghimpe, tufișuri:
Îndoiala o arunc în vârtejuri.
Mort, să nu mă caute nimeni,
Voi fi niciunde – și pretutindeni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă renunțarea la aspectele lumești și acceptarea morții, lăsând în urmă amintiri și emoții. Vorbitorul se eliberează de griji și îndoieli, găsind o formă de nemurire în omniprezență.