Versuri corectate și adnotate
Marengo, Jena, Wagram, Austerlitz…Odată, fiecare a fost Napoleon:Peste lucruri mari sau mărunte, domn.Toanele, cu încordare, i-au fost pânditeDe bolte cu drapel sau serate tihnite.Măcar, un minut de-o lăcrimioară,Împărat putea să se creadă.E bine de pe Sfânta Elena a privi,Când marea durerii e calmăȘi e departe nava cu memorii.Deși, drapelul pe catarg jos fâlfâie,Totuși, Marengo, Jena, … Citește mai mult
Să fii blestemată!De o sută de ori să fii blestemată!Doar Tu ai fost în mine,Nimic altceva.Și niciodată altceva.Și mi-ai sufocat orice mare iubire.Tu mi-ai fost femeie și familie,Și nația și Dumnezeu ai fost pentru mine.Și mândră ești, că din inima mea tristăAi scăpărat niște scântei de vise, rime!Tu ai fost izvorul păcatelor din mine,Să fii … Citește mai mult
Cu stimă, bunului meu unchi,Imre József.Viu e duhul,Fraților,Și nu-și schimbă cultul.Viu e duhul: în lemn, tentă, literă,În ton ondulat și-n marmură severă,De sute de ori schimbat –Până când va fi renegat.Viu e duhul și-ncet muncește,Pe insuliță sau pe mări imense,Dar ce creează: nu e pentru lume;Doar de un cerc mic, doar de mici turme.Viu e … Citește mai mult
În amintirea lui dr. Imre József senior.Un tablou am văzut pe pereteleCasei unui medic vestit și drag:„Isus, Medicul.”Pe dunga patului stând, blând-serios.În pat culcată o fată bolnavă.Doar stă și ține mâna feteiPrivind-o îndelung,În privirea forță de leac,Binecuvântare și pace sunt.Vestitul medic, dragul domn bătrân,De atunci e mort.Dar din pomina, ca și din tablouIradiază putereaȘi-mi lasă-n … Citește mai mult
La revedere, – spun și pășesc.Trenuri și suflete gonesc –În mine, înăuntru multe zvâcnesc.Căci nu știu,Nu pot să știu:Voi mai strângeMâna, de care mă lipsesc.La revedere: spun totuși, totuși.La revedere – mâine.Dacă nu mâine, – atunci poimâine.Dacă nu atunci – odată când vine.Dacă nici atunci – poate peste un an.Dacă nici atunci – apoi peste … Citește mai mult
În Adria a căzut o stea,După insula Cherso a nimerit.Pe loc m-am scufundat după ea,Căci, la țanc mi-a venit.Acum suntem jos, în adâncime,Eu cu ea, ea cu mine:Împreună, un poem născut mortȘi în imersie.
Mulțimi cu osanale dispari.Spre Muntele Măslinilor virează drumul.Cine percepe chinurile mele?Cine percepe, de ce-mi sângerează duhul?Nu pășesc eu sub biciuri,Doar spre nepăsarea blândă ajunge trupul.Spre Muntele Măslinilor virează drumul.
Umbrei serii las marasmul meu,Culorile mele las la curcubeu.Cerului curat, liniștit calmul,Luminii de toamnă zâmbetul.Vântului las tainele mele,Fără pretenții, fără a cere.Cei ce m-au dus prin ghimpe, tufișuri:Îndoiala o arunc în vârtejuri.Mort, să nu mă caute nimeni,Voi fi niciunde – și pretutindeni.
Și atunci, cel care poate,Revine din nou la cel vechi.La crezul vechi, la casă veche –La pensulă, condei și sapă,Fără pretenții și blesteme.Topograful făcând altă mapă,De altfel totul va fi cel vechi,Cimitirul apare proaspăt.Vom fi calm, cu pace în suflete,Globul tot așa hurducându-se,Și forțe lente spală sângele.