Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.
O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr și care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naște,
Pasăre și fruct perverse de magii cu cruzime salvate.
* din grupajul „Lascaux” (I)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a sacrificiului prin imagini puternice ale naturii. Omul-pasăre și bizonul devin simboluri ale fragilității vieții și ale inevitabilității sfârșitului. Versurile sugerează o luptă și o împăcare cu moartea.