Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd;
Născut la talpa voastră eram, dar m-ați pierdut;
Prea mult și-au precizat regatul focurile mele;
Comoara mea a curs spre butucul vostru.
Ca adăpost, pustiul cu un tăciune singur și suav
Nu m-a chemat pe nume și nici nu m-a redat.
Plecați de lângă mine, eu fără gură rabd
În amorțirea aerului unde-mi deschid alei,
Încet retează timpul prisosul feței mele.
Precum un cal ogorul arid la nesfârșit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de alienare și sacrificiu. Naratorul se simte pierdut și exploatat, acceptând cu resemnare soarta sa. Este o meditație asupra pierderii de sine și a acceptării unui destin nefericit.