Cu toate că i-am spus că nu vreau
Mi-a dat noaptea-n somn să beau
Întuneric, și am băut urna întreagă.
Ce-o fi să fie, să se aleagă.
Puteam să știu că-n zeama ei suavă
Albastra alburie era otravă?
M-am îmbătat? Am murit?
Lăsați-mă să dorm.. M-am copilărit..
Cine mai bate, nu sunt acasă,
Cine întreabă, lasă..
Cui mai pot să-i ies în drum
Cu sufletul meu de acum?
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare spirituală sau o moarte metaforică, indusă de o experiență negativă. Protagonistul se simte pierdut și deconectat de lume, căutând un refugiu în somn sau în trecut.