transfigurare

Stephan Roll – Chiot

de

Se desface în beteală și în rochiile de apăpăunul unui apus cu cozile în purpură,cerului i-ajunge luna pe o pleoapăcând serile palpită cu nuferii pe gură.S-aprind pe rând copacii unși toți cu petrol,ca dansatori se mlădie viermii în fruct domnesc,în spirală toamna inventă în cer un stolși întregi mânerele câmpului putrezesc.Se trudește țara cu șoldurile … Citește mai mult

Magda Isanos – Ploaia de Primăvară Singură

de

Ploaia de primăvară singură,cu sulița și cu chivară,a trecut prin pădure la pas,pe calul ei verde.În glumă-mplinind minunile,mugurii pocneau ca alunele,și-atingându-i haina și părul,înflorea măcieșul și mărul.Cu platoșa strălucind și cu penedeasupra coifului său, alene,cumpănindu-se și visând războaie,trecea tânăra ploaie.Gorunii spuneau: Fat-Frumos,dă-te de pe calul tău jos.Aici doarme pajura și balaurul,strălucind la soare ca aurul.Sub … Citește mai mult

Constantin-Aurel Dragodan – Transfigurare

de

Ci am pornit demult, odată, mut,Ușor ca un profet mergând pe ape.Alături, geamănul meu frate Lut,Anevoia prin gloduri și hârtoape.Suiam, suiam, transfigurat, întrunaCetatea Viața rămânând în vale.Se aninase-n părul nopții luna:Tiară grea, bătută în opale.Și sus, Domnița așteptând zâmbeaȘi-i străluceau la gât lunare salbe,Când porumbeii mâinilor ei albe,Sfios se cuibăriră-n palma mea.Tăcuți, am stat sub … Citește mai mult

Georg Trakl – Transfigurare

de

Când seara se lasă,Te părăsește-ncet un chip albastru,Cântă-n tamarin o mică pasăre.Cucernic un călugărÎși împreună mâinile moarte.Un înger alb i se-arată Mariei.O cunună-nnoptatăDe violete, spice și struguri purpuriiEste anul clar-văzătorului.La picioarele taleSe cască mormintele celor stinși,Când fruntea ți-o-ngropi în mâini de argint.Luna de toamnăAdastă tăcută pe buzele tale,În beție de cântec sumbru al sucului de … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Transfigurare

de

Vai, ce urât mă regăsesc uneori,crestând hârtia, ca pe-un crin bolnav,cu unghiile lungi, cuprins de teamă..Par în chiliile cu lespezi roaseuitatul alchimist târându-şi ghebulşi barba de sub mucede arcade,cerşindu-şi sieşi blestematul aur.Cu strâmbe degete zvâcnind sub lampă,şi proiectând peste perete umbracuvântului abia ivit pe filă,duhul ţigării-l izgonesc, de-o clipă,spre cărţi ce se subţie în tartaje..Râzând, … Citește mai mult

Giuseppe Ungaretti – Transfigurare

de

Staurezemat de o șurăde fân aurit.Un miros acruirumpe și mișunădin brazdele fertile.Mă simt născut mai binedin oamenii pământului.Mă simt în ochiiatenți la schimbărileceruluiai omului zbârcitprecum scoarțaduzilor retezați.Mă simtîn chipuri de copiica un fruct trandafiriuincandescentprintre arborii despuiați.Ca un normă pătrundde soare.Sunt zăpăcitîntr-un sărutcare mă mistuieși mă liniștește.

Petre Ghelmez – Orfeu În Cetatea De Pământ

de

1.Cosmos plângând.Pământ fără văz, pământ fără auz,Pământ fără cuvânt,Noapte de umbră, noapte de ceață, noapte de carne,Noapte de timpCu ochiul sărat al luminiiÎnlăuntru răsfrânt.Pământ fără cântec, fără murmur și fără durere,Tată pe care nimeni nu-l dăruie,Mumă pe care nimeni n-o cere.Pământ cu secunda neînduplecată,Ceasornic în care îngerul nu se-arată.Noapte de sunet, noapte de piatră și … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Gloriastrasse

de

Îndurarea mea, nu și îndurarea unei scrisori,îndurarea de oameni, cuvinte, vorbe mari, însă doar în delir.singura apariție, de toți așteptată,în timpul vieții nicio întoarcere, doar transfigurarea.Răul, nu greșelile, durează,ce poate fi iertat e de mult iertat, tăieturile de cuțitsunt oricum vindicate, doar tăietura pe care o face răulnu se vindecă, ea se dezlănțuie noaptea, în … Citește mai mult