Constantin-Aurel Dragodan – Transfigurare
Ci am pornit demult, odată, mut,Ușor ca un profet mergând pe ape.Alături, geamănul meu frate Lut,Anevoia prin gloduri și hârtoape.Suiam, suiam, transfigurat, întrunaCetatea Viața rămânând în vale.Se aninase-n părul nopții luna:Tiară grea, bătută în opale.Și sus, Domnița așteptând zâmbeaȘi-i străluceau la gât lunare salbe,Când porumbeii mâinilor ei albe,Sfios se cuibăriră-n palma mea.Tăcuți, am stat sub … Citește mai mult