Cantilenă.
Trăindu-și zilele și anii,
Pier prietenii, pe rând, ca și dușmanii,
La fel, și legea ta nu cruță.
I-ai încărcat de-a valma-ntr-o căruță
Cu calul orb, bolnavi de boala vieții
Și proștii și isteții.
Le-ai dat și-un gust de grea eternitate
Că-au fost ori buni, ori negri de păcate.
La fel, totuna ți-e, și viața și neviața.
Începe noaptea. Unde-i dimineața?
E frig în suflet, sufletu-i sărac
Și nu pot ști cu ce să-l mai îmbrac.
Mi-e mintea înghețată.
Am fost cândva și n-am fost niciodată?
Măritule, blajinule, tu poți
Să mi-i ucizi în parte, ca eu să-i plâng pe toți.
Tudor Arghezi -VERSURI – 1980
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time, the loss of friends and enemies alike, and the indifference of fate. It explores the coldness and emptiness within the soul, questioning the meaning of existence and pleading for a merciful release from suffering.