Mâncați pământul și apele
și carnea
rămasă pe oasele
noastre
după dezastre!
Mestecați elementele lumii
și clătiți-vă gura cu cerul
și scuipați ca pe-un sâmbure luna,
una,
niciuna!
Mâncați, abstracți devoratori,
constelația Frați și Surori,
până la os.
Vă place sistemul nostru nervos?
Nouă ne place, nouă ne-a plăcut,
noi am fost generați de plante în rut
poticnite-n obstacolul absolut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume post-apocaliptică în care supraviețuirea implică consumarea resurselor rămase și chiar a propriilor rămășițe. Este o imagine grotescă a unui ciclu nesfârșit de distrugere și regenerare, unde chiar și elementele cerești sunt tratate cu dispreț.