Dumitru Pricop – Autoportret
Ce-aș mai putea acum cerși tăcerii?O lacrimă, o mare, un potop?A-nserat, Dumitru al lui PricopTot pruncul orb jertfindu-se-n dureri.Ai în ciolane câteva mileniiDe sfinți furați de aripi și văzduh,Mai au imensul lor ogor de duhÎn care se-ntrupau de Paști, la denii?Nu le mai cer nici milă, nici iertarea,Ci doar curata binecuvântareSă-mi lase munții vârstelor primareCând … Citește mai mult