Gabriela Melinescu – Virginala

Poate eu voi câștigadupă semnul alb al zilei.Strugurele înghețat din privirile copileise desface rar și cadeși norocul dinspre lume se întunecăși scade,viața mea trece acumși mă-nspăimântde lucrurile ne-nghițite de pământ.Aruncați-mă să staucu salamandrele în focși să sufăr amintirea jertfelor de miei;simt cum trece viața, viața,singură fără sfârșitul ei.

Konstantinos Kavafis – În Fața Statuii Lui Endymion

Într-un car alb, tras de patru catârica neaua albi, cu hamuri de argint,sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez– cu jertfe și libații – pe Endymion,din Alexandria-am venit, pe valuri, cu o triremă purpurie. –Iată statuia. În extaz, admir acum, în clipă mult visată,vestita frumusețe a lui Endymion.Iar sclavii mei golesc coșuri cu iasomie; … Citește mai mult

Nina Cassian – Jertfele Vesele

Mâncați pământul și apeleși carnearămasă pe oaselenoastredupă dezastre!Mestecați elementele lumiiși clătiți-vă gura cu cerulși scuipați ca pe-un sâmbure luna,una,niciuna!Mâncați, abstracți devoratori,constelația Frați și Surori,până la os.Vă place sistemul nostru nervos?Nouă ne place, nouă ne-a plăcut,noi am fost generați de plante în rutpoticnite-n obstacolul absolut.