Marea, sclipind, era ochiul unic al lumii
pe care se înregistrau imaginile noastre
mai goale și mai pure decât noțiunile,
două semnale negre – aurii,
un semnal de bărbat, un semnal de femeie,
cuprinse într-o întâmplare de noapte, fără martori,
dispărând în ochiul lumii, dar rămânând
undeva, în memoria ei: așa înotam, pe rând,
dispărând, reapărând, dispărând, rămânând….
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Sensul versurilor
Poezia explorează efemeritatea momentelor și modul în care acestea se imprimă în memoria lumii. Imaginea înotului în mare devine o metaforă pentru dispariție și reapariție, sugerând o legătură profundă între individ și natură.