Tăceți, prieteni, bateți din palme.
Mai rar, mult mai rar,
inima mea patinatoare,
inima mea înstelată în soare.
Abrur fiți-ar privirile calme
și măruntaiul de jar!
Eu sunt de gheață, înghețat,
ciolanul, spuza de sânge –
patinoar, Doamne, s-a arătat
ochiului tău care plânge.
Nu-mi tulburați inima, nu-mi tulburați…
Lăsați-o să-mi patineze peste genunchi,
peste frați,
peste unchi.
Stă întins totemul, stă întins,
patinează peste el inima lui.
Muntele-i nins, sângele învins,
piscul muntelui – albăstrui.
Dacă voi ziceți alt ritm, dacă
voi bateți din palmele lui Noe,
s-ar dărâma sublima arcă,
o-la-ra-ri la-o-a-hoe.
Lăsați prințesa ca să patineze
pe trupul meu de gheață și de rece,
miragii, o apoteoze,
unu, doi, trei, nouă și zece…
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de sacrificiu și transcendență prin imagini puternice legate de gheață și patinaj. Inima patinatoare simbolizează o călătorie dureroasă, iar sacrificiul este văzut ca o formă de eliberare sau atingere a unui nivel superior.